Am reeditat Missa lui Rossini la Bistrița și apoi, alungată de mirosul de asfalt topit și gălăgia junglei Clujului urban, vineri la prânz am plecat cu câțiva buni prieteni la munte, la o cabană unde obișnuim să evadăm din lumea civilizată, și unde nu există nici curent electric, nici apă curentă, nici măcar semnal la telefon...
Ce a urmat a fost de vis, primul Sabat cu adevărat aproape de Dumnezeu din acest an, în care am respirat primăvara prin nări, prin pori, prin ochi și am simțit-o prin auz, căci un cuc ”cântăcios” a fost omniprezent week-endul ăsta cu noi!
Ne-am jucat, am râs, am stat la soare și ne-am bronzat în stil cubist, pentru că nu ne-am gândit chiar toți că vremea va fi atât de frumoasă încât să ne luăm tricouri și pantaloni scurți și... foarte scurți :), așa că ne-am bronzat cum ne-a prins soarele și avem un bronz de o frumusețe...ireparabilă!.
Dar cui îi pasă?! Am fost veseli și prietenia noastră a sporit zilele astea, mai ales când fetele simțeau o imensă căldură în suflet observându-i pe băieți cum strângeau conștiincioși masa și se implicau cu tragere de inimă în treburile gospodărești! :) Acum, când am revenit în Clujul care ne-a așteptat răbdător, mi-am reamintit că la finalul acestei săptămâni voi avea festivitatea de absolvire! Ta-ta-ta-tam: Welcome to the real world! Și nu știu dacă să mă bucur... s-au întâmplat atâtea în acești 3 ani, majoritatea lucruri frumoase, uimitoare, unele la care nici nu speram. Dar totuși timpul a trecut și nimeni nu-l va putea vreodată aduce înapoi. Ehh, asta-i altă poveste...
Astăzi am câștigat o carte superbă despre Hector Berlioz. Profu a vrut astăzi să daruiască o carte prin tragere la sorți. Și de dimineață mă rugasem să am o experiență simplă, dar cu tâlc. E clar!...
Am avut zilele astea o inimă mai mult decât veselă, a fost plină cu o bucurie caldă, duioasă, de primăvară, cu miros de liliac și iarbă verde. Ce inimă voi avea oare după 7 mai?