Scânteia de dragoste

Da! Am simțit-o din nou și din nou zilele astea. Nu știu exact de unde vine, nu știu exact daca e chiar de la cine cred eu ca e. Dar e nou-nouță și noutatea ei mă satisface și mă umple în același timp de curiozitate. Timpuri noi și sentimente noi... Am mai zis asta. Acum s-au validat. Și mi-e tare drag!...

Cand iubesti prietenul prietenei tale

O nouă vizită la cabană și o discuție iscată acolo mi-a provocat insomnie noaptea trecută. Discutam despre principii și am afirmat, într-un anume context, că nu aș putea să privesc un băiat altfel decât ca pe un simplu...băiat oarecare, dacă aș ști dinainte ca vreuneia dintre prietenele mele îi place de el, îl simpatizează puțin mai mult decât pe un oricare și poate chiar visează...
Am fost uimită să observ că aproape toate celelalte fete implicate în această discuție nu au fost deacord cu mine! Adică de ce să mă abțin să-mi placă? Păi dacă băiatul m-ar prefera pe mine? Sau dacă mi-ar plăcea foarte mult și aș suferi să-l știu cu cineva care nu-l l-ar face la fel de fericit? Și ce dacă m-aș băga, mai ales dacă aș știi că el cu siguranță nu are nicio înclinație pentru prietena mea? Argumentele lor de acest fel au continuat, uimindu-mă și încercând să-mi dau seama dacă eu chiar m-am nimerit în grupul care trebuie.
Degeaba am încercat să le fac să înțeleagă că eu nu-mi propun să nu-mi placă băiatul, odată ce știu că-l place o bună pritenă. Pur și simplu vine din mine, inconștient, se declanșează automat. Și deja există pentru mine mulți băieți...oarecare.

Miercuri cu nimic

Astazi nu am nimic de spus... Pentru ca gesturile au vorbit deja.

Cand plouă parcă e vremea însingurării și introspecției și, indiferent ce faci, cenușiul zilei te acaparează și te umple de frământare. A plouat mult zilele astea, dar muntele Pietrosu a ramas pleșuv și acoperit de șuvițe de zăpadă. Mi-a fost milă de el, ca de un frate drag, pentru că nemișcarea lui îmi amintea de mine și gândurile mele. O inimă veselă? Poate. Doar la un moment dat, când ne-am lăsat pradă verdelui crud și ne-am facut coronițe din flori. Și poate încă la zâmbetul senin al băiețelului care zice că „după iarnă” o să aibă 6 ani!
M-am trezit în dimineața asta în camera mea, la Cluj. Gata cu lumea poveștilor!

Vreme trece...vreme vine

S-au întâmplat multe în ultima vreme. Plecări, veniri, gesturi, atitudini... Trăiesc zile noi și sentimente noi. Și în ciuda timpurilor care se schimbă, mă regăsesc în sfârșit pe mine însămi, așa cum m-am știut mereu. Iubesc tot ce mă înconjoară și am descoperit asta chiar astăzi, când o dragoste de copil, în dublu exemplar, m-a luat pe nepregătite în brațe! E mai mult decât o inimă veselă...e dragoste!

Am reeditat Missa lui Rossini la Bistrița și apoi, alungată de mirosul de asfalt topit și gălăgia junglei Clujului urban, vineri la prânz am plecat cu câțiva buni prieteni la munte, la o cabană unde obișnuim să evadăm din lumea civilizată, și unde nu există nici curent electric, nici apă curentă, nici măcar semnal la telefon...
Ce a urmat a fost de vis, primul Sabat cu adevărat aproape de Dumnezeu din acest an, în care am respirat primăvara prin nări, prin pori, prin ochi și am simțit-o prin auz, căci un cuc ”cântăcios” a fost omniprezent week-endul ăsta cu noi!
Ne-am jucat, am râs, am stat la soare și ne-am bronzat în stil cubist, pentru că nu ne-am gândit chiar toți că vremea va fi atât de frumoasă încât să ne luăm tricouri și pantaloni scurți și... foarte scurți :), așa că ne-am bronzat cum ne-a prins soarele și avem un bronz de o frumusețe...ireparabilă!.
Dar cui îi pasă?! Am fost veseli și prietenia noastră a sporit zilele astea, mai ales când fetele simțeau o imensă căldură în suflet observându-i pe băieți cum strângeau conștiincioși masa și se implicau cu tragere de inimă în treburile gospodărești! :) Acum, când am revenit în Clujul care ne-a așteptat răbdător, mi-am reamintit că la finalul acestei săptămâni voi avea festivitatea de absolvire! Ta-ta-ta-tam: Welcome to the real world! Și nu știu dacă să mă bucur... s-au întâmplat atâtea în acești 3 ani, majoritatea lucruri frumoase, uimitoare, unele la care nici nu speram. Dar totuși timpul a trecut și nimeni nu-l va putea vreodată aduce înapoi. Ehh, asta-i altă poveste...
Astăzi am câștigat o carte superbă despre Hector Berlioz. Profu a vrut astăzi să daruiască o carte prin tragere la sorți. Și de dimineață mă rugasem să am o experiență simplă, dar cu tâlc. E clar!...
Am avut zilele astea o inimă mai mult decât veselă, a fost plină cu o bucurie caldă, duioasă, de primăvară, cu miros de liliac și iarbă verde. Ce inimă voi avea oare după 7 mai?