O nouă vizită la cabană și o discuție iscată acolo mi-a provocat insomnie noaptea trecută. Discutam despre principii și am afirmat, într-un anume context, că nu aș putea să privesc un băiat altfel decât ca pe un simplu...băiat oarecare, dacă aș ști dinainte ca vreuneia dintre prietenele mele îi place de el, îl simpatizează puțin mai mult decât pe un oricare și poate chiar visează...
Am fost uimită să observ că aproape toate celelalte fete implicate în această discuție nu au fost deacord cu mine! Adică de ce să mă abțin să-mi placă? Păi dacă băiatul m-ar prefera pe mine? Sau dacă mi-ar plăcea foarte mult și aș suferi să-l știu cu cineva care nu-l l-ar face la fel de fericit? Și ce dacă m-aș băga, mai ales dacă aș știi că el cu siguranță nu are nicio înclinație pentru prietena mea? Argumentele lor de acest fel au continuat, uimindu-mă și încercând să-mi dau seama dacă eu chiar m-am nimerit în grupul care trebuie.
Degeaba am încercat să le fac să înțeleagă că eu nu-mi propun să nu-mi placă băiatul, odată ce știu că-l place o bună pritenă. Pur și simplu vine din mine, inconștient, se declanșează automat. Și deja există pentru mine mulți băieți...oarecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu