Mă tot gândesc de câteva zile încoace cum să fac să citesc gânduri...:) Și vreau cu ardoare să vină o zi în care să aflu că încercările mele au fost cu folos și că am ajuns la concluziile potrivite. Și acel „nimic” să nu mai existe, pentru că eu am știut de la început...
Cât oare mai trebuie să aștept până la bucuria desăvârșită?
vineri, 25 iunie 2010
marți, 15 iunie 2010
O inimă veselă
Am vorbit sâmbătă despre o inimă veselă.
Când am aflat că trebuie să apar acolo și să le spun oamenilor ceva folositor pentru viața lor, m-am văzut în impas. Sunt un copil, ce le-aș fi putut spune nou, interesant, rodnic și înălțător? A fost întrebarea care m-a măcinat toată săptămâna trecută, până când mi-am dat seama că există un lucru cu adevărat important pe care l-aș da mereu de la mine celor din jur. M-am liniștit și gândul m-a inundat cu o bucurie caldă. Totuși în aceeași săptămână am avut o experiență care mi-a dat puternice emoții negative și mi-am pierdut optimismul și buna dispoziție. Pe deasupra mă stresa acum și gândul că se apropia Sabatul și trebuia să vorbesc despre o inimă veselă. Cum să fiu convingătoare dacă nici măcar eu nu o mai aveam? Și mama mi-a înseninat finalul de săptămână, spunându-mi că aveam nevoie de o experiență mai tristă, fiindcă doar așa aș putea simți cu adevărat bucurie în suflet atunci când lucrurile s-ar fi rezolvat. Și ce mare dreptate a avut!...
„O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. ” Proverbe 15, 13
„O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele”. Proverbe 17,22
Sunt texte pe care le știu din copilărie și care îmi ghidează atitudinile de multă vreme. Oamenii veseli sunt mai sănătoși, iubesc mai mult, sunt mai apreciați, știu să treacă impasibili prin umbra neputinței lor. Necazurile și grijile vieții nu-i macină, sufletul le rămâne curat și mintea limpede. Oamenii veseli sunt mai frumoși fizic, strălucesc, zâmbetul lor le luminează privirea și le deschide inimile celor din jur. Nu există niciun motiv pe lume pentru care noi, cei iubiți de Dumnezeu, cei care Îl avem și-I aparținem, să nu avem o atitudine optimistă, să nu privim mereu jumătatea plină a paharului, să nu vedem curcubeul cu toate culorile lui!
Visez să văd o lume a oamenilor veseli, multumiți, împliniți. Oameni care, dincolo de tristețile și amărăciunile inevitabile ale vieții, privesc înainte încrezători, continuâdu-și drumul spre Cer și prinzându-se și mai tare de brațul Tatălui lor. Aș vrea să văd oameni care zâmbesc și te privesc cu bunăvoință. Atunci aș ști că sunt Acasă....
Când am aflat că trebuie să apar acolo și să le spun oamenilor ceva folositor pentru viața lor, m-am văzut în impas. Sunt un copil, ce le-aș fi putut spune nou, interesant, rodnic și înălțător? A fost întrebarea care m-a măcinat toată săptămâna trecută, până când mi-am dat seama că există un lucru cu adevărat important pe care l-aș da mereu de la mine celor din jur. M-am liniștit și gândul m-a inundat cu o bucurie caldă. Totuși în aceeași săptămână am avut o experiență care mi-a dat puternice emoții negative și mi-am pierdut optimismul și buna dispoziție. Pe deasupra mă stresa acum și gândul că se apropia Sabatul și trebuia să vorbesc despre o inimă veselă. Cum să fiu convingătoare dacă nici măcar eu nu o mai aveam? Și mama mi-a înseninat finalul de săptămână, spunându-mi că aveam nevoie de o experiență mai tristă, fiindcă doar așa aș putea simți cu adevărat bucurie în suflet atunci când lucrurile s-ar fi rezolvat. Și ce mare dreptate a avut!...
„O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. ” Proverbe 15, 13
„O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele”. Proverbe 17,22
Sunt texte pe care le știu din copilărie și care îmi ghidează atitudinile de multă vreme. Oamenii veseli sunt mai sănătoși, iubesc mai mult, sunt mai apreciați, știu să treacă impasibili prin umbra neputinței lor. Necazurile și grijile vieții nu-i macină, sufletul le rămâne curat și mintea limpede. Oamenii veseli sunt mai frumoși fizic, strălucesc, zâmbetul lor le luminează privirea și le deschide inimile celor din jur. Nu există niciun motiv pe lume pentru care noi, cei iubiți de Dumnezeu, cei care Îl avem și-I aparținem, să nu avem o atitudine optimistă, să nu privim mereu jumătatea plină a paharului, să nu vedem curcubeul cu toate culorile lui!
Visez să văd o lume a oamenilor veseli, multumiți, împliniți. Oameni care, dincolo de tristețile și amărăciunile inevitabile ale vieții, privesc înainte încrezători, continuâdu-și drumul spre Cer și prinzându-se și mai tare de brațul Tatălui lor. Aș vrea să văd oameni care zâmbesc și te privesc cu bunăvoință. Atunci aș ști că sunt Acasă....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)