Muzică

...m-am pomenit într-o bună zi cu Tine aici, lângă mine. Era una dintre acele zile serbede când îmi ascultam inima bătând fără ecou.
Mi-ai spus că-Ți sunt datoare cu un vis...și Te-am privit să înțeleg. Dar totuși mintea mea nu a putut pătrunde taina vorbelor Tale și-am ignorat ardoarea cu care vroiai să Te ascult.
Pe atunci nu înțelesesem nici de unde venea muzica aceea nemaiauzită, care-i fascina pe oameni și-i făcea să vină după Tine, cu mic, cu mare, ținându-se de mână.
Am căutat cu privirea orchestra și coriștii, dar aerul cu diamante strălucea prea tare ca să-i pot vedea. Am înanintat cu Tine printre unde sonore, într-un adagio precaut, ca să nu tulbur în vreun fel armonia divină.
Un do-re-mi, un sol, un si bemol, toate, pe rând, spuneau cântând povestea Ta, cântau cum Tu n-ai vrut de la-nceput să ne desparți la Babel și de aceea ne-ai lăsat Muzica, eterna și fascinanta conexiune printr-un limbaj unic al nemăsuratului Univers!
Și am știut ca ești bun!
Ești Tu și cerul Tău și curcubeul. E-un început de nesfârșit!...

Și-am înțeles de ce-ai venit tocmai acum. Și-mi pare rău că ai plecat înainte să-Ți spun că și mie îmi este foarte dor de cer!

... de atunci nu mai am glas și doar plânsul meu poate că mai seamănă c-un cânt. Și plâng ades... Cobor în mine și-mi mărturisesc că astăzi încă Îți mai sunt datoare cu un vis...


(Ploiești, iunie 2009)